SUPĂRĂCIÓS, -OÁSĂ, supărăcioși, -oase, adj. 1. Care se supără ușor, care nu știe de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuiește supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. -ăcios. (Sursa: DEX '98 )
SUPĂRĂCIÓS adj. 1. susceptibil, (reg.) supărelnic, supăros, (fam.) țâfnos. (Om ~.) 2. v. nervos. (Sursa: Sinonime )
SUPĂRĂCIÓS adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezagreabil, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, neplăcut, supărat, supărător, trist. (Sursa: Sinonime )
supărăciós adj. m., pl. supărăcióși; f. sg. supărăcioásă, pl. supărăcioáse (Sursa: Ortografic )
SUPĂRĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care se supără ușor; susceptibil; șifonabil. [Sil. -cios] /a supăra + suf. ~ăcios (Sursa: NODEX )
| supărăcios adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | supărăcios | supărăciosul | supărăcioasă | supărăcioasa |
| plural | supărăcioși | supărăcioșii | supărăcioase | supărăcioasele |
| genitiv-dativ | singular | supărăcios | supărăciosului | supărăcioase | supărăcioasei |
| plural | supărăcioși | supărăcioșilor | supărăcioase | supărăcioaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
