SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida);b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător). (Sursa: DEX '98 )
SUNĂTOÁREf. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu numeroase flori galbene-aurii, având diferite întrebuințări în medicină; pojarniță. /<lat. sanataria (Sursa: NODEX )
SUNĂTOÁRE s. v. clocotici, măselariță, sulițică, vocală. (Sursa: Sinonime )
sunătoáre s. f., g.-d. art. sunătórii (Sursa: Ortografic )
SUNĂTÓR, -OÁRE,sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
SUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
SUNĂTOARE-DE-MÚNTE s. v. parpian. (Sursa: Sinonime )
SUNĂTÓR adj. 1. v. foșnitor. 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.) (Sursa: Sinonime )