SÚNET,sunete, s. n. 1. V******e a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. V******e muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. (Sursa: DEX '98 )
SÚNET ~en. 1) fiz. Fenomen provocat de mișcarea v********e a unui mediu și perceput cu auzul; son. Intensitatea ~ului. ◊ A nu scoate nici un ~ a nu spune absolut nimic; a nu rosti o vorbă. 2) Anunț realizat cu ajutorul unui instrument de percuție; semnal sonor. ~ de alarmă. 3) lingv. Element al vorbirii orale omenești. ~ele limbii. /<lat. sonitus (Sursa: NODEX )
SÚNET s. 1. (livr.) son, (înv. și reg.) sun, (reg.) șteamăt. (~e plăcute.)2.(MUZ.) notă. (Scoate ~ acute.)3. (înv.) răsunare. (Se aude ~ul clopotelor.)4.(FON.) (rar) son, (înv.) fonem. (Corespondența dintre litere și ~.)5. v. foșnet. (Sursa: Sinonime )
