Dex.Ro Mobile
SUNĂTOÁRE s. f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică. – Lat. [herba] *sanatoria (după sunător). (Sursa: DEX '98 )

SUNĂTOÁRE f. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu numeroase flori galbene-aurii, având diferite întrebuințări în medicină; pojarniță. /<lat. sanataria (Sursa: NODEX )

SUNĂTOÁRE s. (BOT.) 1. (Hypericum perforatum) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben. 2. (Hypericum maculatum) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc. 3. (Crepis rhocadifolia) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită. 4. (Crepis foetida) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor. (Sursa: Sinonime )

SUNĂTOÁRE s. v. clocotici, măselariță, sulițică, vocală. (Sursa: Sinonime )

sunătoáre s. f., g.-d. art. sunătórii (Sursa: Ortografic )

SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

SUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

SUNĂTOARE-DE-MÚNTE s. v. parpian. (Sursa: Sinonime )

SUNĂTÓR adj. 1. v. foșnitor. 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.) (Sursa: Sinonime )

SUNĂTÓR adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric. (Sursa: Sinonime )

SUNĂTÓR s. v. instrumentist, orchestrant, suflător. (Sursa: Sinonime )

sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sunătoare (pl. -ori)   substantiv feminin
Surse flexiune: Ortografic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sunătoare sunătoarea
plural sunători sunătorile
genitiv-dativ singular sunători sunătorii
plural sunători sunătorilor
vocativ singular sunătoare, sunătoareo
plural sunătorilor

sunător   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sunător sunătorul sunătoare sunătoarea
plural sunători sunătorii sunătoare sunătoarele
genitiv-dativ singular sunător sunătorului sunătoare sunătoarei
plural sunători sunătorilor sunătoare sunătoarelor
vocativ singular
plural