sumíte, sumít, vb. III (înv.) a oferi. (Sursa: DAR )
| sumite verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sumite | sumitere | sumis | sumițând | singular | plural |
| sumite | sumiteți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | sumit | (să) sumit | sumiteam | sumisei | sumisesem |
| a II-a (tu) | sumiți | (să) sumiți | sumiteai | sumiseși | sumiseseși |
| a III-a (el, ea) | sumite | (să) sumită | sumitea | sumise | sumisese |
| plural | I (noi) | sumitem | (să) sumitem | sumiteam | sumiserăm | sumiseserăm, sumisesem* |
| a II-a (voi) | sumiteți | (să) sumiteți | sumiteați | sumiserăți | sumiseserăți, sumiseseți* |
| a III-a (ei, ele) | sumit | (să) sumită | sumiteau | sumiseră | sumiseseră |
* Formă nerecomandată
