Dex.Ro Mobile
SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. Fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre. (Sursa: DEX '98 )

SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (Fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre]. (Sursa: DN )

SÚMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ◊ chinuit de gânduri. (< fr. sombre) (Sursa: MDN )

SÚMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 2. închis, întunecat, mohorât, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. lugubru. 4. v. deprimant. 5. v. funest. (Sursa: Sinonime )

Sumbru ≠ vesel, voios (Sursa: Antonime )

súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – Var. sombru. Fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră. (Sursa: DER )

súmbru adj. m., pl. súmbri; f. sg. súmbră, pl. súmbre (Sursa: Ortografic )

SÚMBRU ~ă (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu puțină lumină. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanță ~ă. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristețe; posomorât. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit de gânduri. Față ~ă. 5) fig. Care este caracterizat prin neînțelegere a esenței. Istorie ~ă. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
sumbru   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sumbru sumbrul sumbră sumbra
plural sumbri sumbrii sumbre sumbrele
genitiv-dativ singular sumbru sumbrului sumbre sumbrei
plural sumbri sumbrilor sumbre sumbrelor
vocativ singular
plural