ȘUMÁR, șumari, s. m. (Reg.) Pădurar. – Din scr. šumar. (Sursa: DEX '98 )
ȘUMÁR s. v. pădurar. (Sursa: Sinonime )
șumár, șumári, s.m. (reg.) 1. pădurar. 2. paznic al unei proprietăți de teren arabil; pândar. (Sursa: DAR )
șumár (-ri), s. m. – (Banat, Olt.) Pădurar. – Var. șumariu. Sb. šumar (Candrea). (Sursa: DER )
șumár s. m., pl. șumári (Sursa: Ortografic )
| șumar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șumar | șumarul |
| plural | șumari | șumarii |
| genitiv-dativ | singular | șumar | șumarului |
| plural | șumari | șumarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
