SUMÁN,sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (1). 2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (1); pănură, aba, dimie. [Pl. și: (2, m.) sumani. = Var.: sucmán s. n.] – Din bg. sukmanŭ. (Sursa: DEX '98 )
SUMÁN s. dulamă, (reg.) contăș, recăl, (Transilv. și Maram.) gubă. (~ de dimie.) (Sursa: Sinonime )
SUMÁN s. v. aba, dimie, pănură. (Sursa: Sinonime )
sumán (sumane), s. n. – 1. Țundră, zeghe. – 2. Pănură, aba. – Var. sucman. Sl., cf. bg., rus. sukman, din sl. sukno „postav” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din tc. sükmän (Șeineanu, II, 327), cf. mag. szokman. – Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane); sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane). (Sursa: DER )
sumán s. n., pl. sumáne (Sursa: Ortografic )
SUMÁN ~en. 1) Palton lung până la genunchi, confecționat din postav gros de casă și purtat odinioară de țărani. 2) Țesătură din care se confecționează un astfel de palton. /<rus., ucr., bulg. sukman (Sursa: NODEX )
ȘÚMĂN, -Ă,șumeni, -e, adj. (Reg., adesea substantivat) Amețit de băutură, cherchelit. – Slav (v. sl. šumĭnŭ). (Sursa: DLRM )
șúmăn (-nă), adj. – Beat, bețiv. – Var. șumen. Sl. šumĭnŭ (Cihac, II, 397). În Mold. și Trans. – Der. șumeni, vb. refl. (a se îmbăta). (Sursa: DER )
