Dex.Ro Mobile
SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure. (Sursa: DEX '98 )

SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure]. (Sursa: DN )

SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure) (Sursa: MDN )

SULFÚRĂ s. 1. (CHIM.) sulfură de fier v. pirită; sulfură de plumb v. galenă. 2. (MIN.) sulfură acidă = hidrosulfură; sulfură de zinc v. blendă. (Sursa: Sinonime )

sulfúră s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúri (Sursa: Ortografic )

SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer. (Sursa: DEX '98 )

A SULFURÁ ~éz tranz. (recolte depozitate, plante, soluri) A trata cu sulfură de carbon (în scopul combaterii bolilor sau vătămătorilor). /<fr. sulfurer (Sursa: NODEX )

SULFÚRĂ ~i f. 1) Sare sau ester al acidului sulfuric. 2) Combinație a sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. ◊ ~ de fier combinație a sulfului cu fierul, întrebuințată, mai ales, la obținerea acidului sulfuric. ~ de carbon combinație a sulfului cu carbonul, foarte inflamabilă și toxică, întrebuințată, mai ales, la fabricarea unor insecticide. /<fr. sulfure (Sursa: NODEX )

SULFURÁ vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer]. (Sursa: DN )

SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer) (Sursa: MDN )

sulfurá vb., ind. prez. 1 sg. sulfuréz, 3 sg. și pl. sulfureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sulfura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sulfura sulfurare sulfurat sulfurând singular plural
sulfurea sulfurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sulfurez (să) sulfurez sulfuram sulfurai sulfurasem
a II-a (tu) sulfurezi (să) sulfurezi sulfurai sulfurași sulfuraseși
a III-a (el, ea) sulfurea (să) sulfureze sulfura sulfură sulfurase
plural I (noi) sulfurăm (să) sulfurăm sulfuram sulfurarăm sulfuraserăm, sulfurasem*
a II-a (voi) sulfurați (să) sulfurați sulfurați sulfurarăți sulfuraserăți, sulfuraseți*
a III-a (ei, ele) sulfurea (să) sulfureze sulfurau sulfura sulfuraseră
* Formă nerecomandată

sulfură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sulfu sulfura
plural sulfuri sulfurile
genitiv-dativ singular sulfuri sulfurii
plural sulfuri sulfurilor
vocativ singular sulfură, sulfuro
plural sulfurilor