SUFOCÁNT, -Ă, sufocanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care provoacă sufocarea, care sufocă; înăbușitor, asfixiant. – Din fr. suffocant. (Sursa: DEX '98 )
SUFOCÁNT, -Ă adj. Care sufocă; înăbușitor. [Cf. fr. suffocant]. (Sursa: DN )
SUFOCÁNT, -Ă adj. asfixiant. (< fr. suffocant) (Sursa: MDN )
SUFOCÁNT adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. înăbușitor. (Sursa: Sinonime )
sufocánt adj. m., pl. sufocánți; f. sg. sufocántă, pl. sufocánte (Sursa: Ortografic )
SUFOCÁNT ~tă (~ți, ~te) și fig. Care sufocă; înăbușitor; asfixiant. Gaze ~te. Atmosferă ~tă. /<fr. suffocant (Sursa: NODEX )
| sufocant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sufocant | sufocantul | sufocantă | sufocanta |
| plural | sufocanți | sufocanții | sufocante | sufocantele |
| genitiv-dativ | singular | sufocant | sufocantului | sufocante | sufocantei |
| plural | sufocanți | sufocanților | sufocante | sufocantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
