- A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește
- Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit
SUFLETÉȘTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. – Suflet + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )
SUFLETÉȘTE adv. Sub aspect sufletesc; din punct de vedere sufletesc; moralicește. /suflet + suf. ~ește (Sursa: NODEX )
SUFLETÉȘTE adv. 1. moralicește, moralmente, spiritualicește, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.) 2. psihologicește, (rar) psihicește. (~ e un om normal.) (Sursa: Sinonime )
SUFLEȚÍ vb. v. jura, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime )
sufletéște adv. (sil. -fle-) (Sursa: Ortografic )
sufletește invariabil
| sufleți verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sufleți | suflețire | suflețit | suflețind | singular | plural |
| suflețește | suflețiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | suflețesc | (să) suflețesc | suflețeam | sufleții | suflețisem |
| a II-a (tu) | suflețești | (să) suflețești | suflețeai | suflețiși | suflețiseși |
| a III-a (el, ea) | suflețește | (să) suflețească | suflețea | sufleți | suflețise |
| plural | I (noi) | suflețim | (să) suflețim | suflețeam | suflețirăm | suflețiserăm, suflețisem* |
| a II-a (voi) | suflețiți | (să) suflețiți | suflețeați | suflețirăți | suflețiserăți, suflețiseți* |
| a III-a (ei, ele) | suflețesc | (să) suflețească | suflețeau | suflețiră | suflețiseră |
* Formă nerecomandată
