A fi la același diapazon cu cineva = a fi în aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea) SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet; p. ext. moral, spiritual. – Suflet + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
SUFLETÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de suflet; propriu sufletului. Stare ~ească. 2) Care ține de trăsăturile morale ale omului. Tărie ~ească. Mulțumire ~ească. [Sil. su-fle- ] /suflet + suf. ~esc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
SUFLETÉSC adj. 1. imaterial, nematerial, spiritual. (Componentă ~ ească.) 2. v. spiritual . 3. v. psihic . 4. v. duhovnicesc . 5. adoptiv, spiritual. (Ei sunt părinții mei ~ești.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
SUFLETÉSC adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
SUFLEȚÍ vb. v. jura, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
sufletésc adj. m. (sil. -fle-), f. sufleteáscă; pl. m. și f. sufletéști (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
sufletesc adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular suflete sc suflete scul sufletea scă sufletea sca plural suflete ști suflete știi suflete ști suflete știle genitiv-dativ singular suflete sc suflete scului suflete ști suflete știi plural suflete ști suflete știlor suflete ști suflete știlor vocativ singular — — plural — —
sufleți verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) sufleți sufleți re sufleți t sufleți nd singular plural suflețe ște sufleți ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) suflețe sc (să) suflețe sc suflețea m sufleți i sufleți sem a II-a (tu) suflețe ști (să) suflețe ști suflețea i sufleți și sufleți seși a III-a (el, ea) suflețe ște (să) suflețea scă suflețea sufleți sufleți se plural I (noi) sufleți m (să) sufleți m suflețea m sufleți răm sufleți serăm, sufleți sem* a II-a (voi) sufleți ți (să) sufleți ți suflețea ți sufleți răți sufleți serăți, sufleți seți* a III-a (ei, ele) suflețe sc (să) suflețea scă suflețea u sufleți ră sufleți seră
* Formă nerecomandată
