SUFIXÁRE, sufixări, s. f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. – V. sufixa. (Sursa: DEX '98 )
SUFIXÁRE s.f. Acțiunea de a sufixa și rezultatul ei; sufixație. [< sufixa]. (Sursa: DN )
SUFIXÁRE s. v. sufixație. (Sursa: Sinonime )
sufixáre s. f., g.-d. art. sufixării; pl. sufixări (Sursa: Ortografic )
SUFIXÁ, sufixez, vb. I. Tranz. A adăuga un sufix la o rădăcină sau la o temă. – Din sufix. Cf. fr. suffixer. (Sursa: DEX '98 )
A SUFIXÁ ~éz tranz. (cuvinte) A înzestra cu sufix. /<fr. suffixer (Sursa: NODEX )
SUFIXÁ vb. I. tr. A adăuga un sufix ..... (Sursa: DN )
SUFIXÁ vb. tr. a adăuga un sufix la rădăcina sau tema unui cuvânt. (< fr. suffixer) (Sursa: MDN )
sufixá vb., ind. prez. 1 sg. sufixéz, 3 sg. și pl. sufixeáză (Sursa: Ortografic )
| sufixa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sufixa | sufixare | sufixat | sufixând | singular | plural |
| sufixează | sufixați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | sufixez | (să) sufixez | sufixam | sufixai | sufixasem |
| a II-a (tu) | sufixezi | (să) sufixezi | sufixai | sufixași | sufixaseși |
| a III-a (el, ea) | sufixează | (să) sufixeze | sufixa | sufixă | sufixase |
| plural | I (noi) | sufixăm | (să) sufixăm | sufixam | sufixarăm | sufixaserăm, sufixasem* |
| a II-a (voi) | sufixați | (să) sufixați | sufixați | sufixarăți | sufixaserăți, sufixaseți* |
| a III-a (ei, ele) | sufixează | (să) sufixeze | sufixau | sufixară | sufixaseră |
* Formă nerecomandată
| sufixare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sufixare | sufixarea |
| plural | sufixări | sufixările |
| genitiv-dativ | singular | sufixări | sufixării |
| plural | sufixări | sufixărilor |
| vocativ | singular | sufixare, sufixareo |
| plural | sufixărilor |
