Dex.Ro Mobile
SUDÁRE, sudări, s. f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudaj, sudat1, sudură. – V. suda. (Sursa: DEX '98 )

SUDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) suda și rezultatul ei; sudaj; sudat; sudură. [< suda]. (Sursa: DN )

SUDÁRE s. f. acțiunea de a (se) suda; operație de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, prin încălzire sau presare, cu sau fără adăugare de material; sudaj, sudat. (< suda) (Sursa: MDN )

SUDÁRE s. 1. (TEHN.) sudaj, sudat, sudură. (~ metalelor.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) (Sursa: Sinonime )

sudáre s. f., g.-d. art. sudării; pl. sudări (Sursa: Ortografic )

SUDÁ, sudez, vb. I. Tranz. A îmbina două piese metalice realizând între ele, prin încălzire sau prin presare, în anumite condiții de temperatură și de presiune, o legătură metalică sau chimică. ♦ Fig. A se uni, a se închega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (după ce au fost rupte sau tăiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formând un singur cuvânt; a se aglutina. – Din fr. souder. (Sursa: DEX '98 )

A SE SUDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre oase, ligamente etc.) A-și recăpăta integritatea prin concreștere. 2) (despre elemente ale vorbirii) A se uni, formând un singur cuvânt. /<fr. souder (Sursa: NODEX )

A SUDÁ ~éz tranz. 1) (piese metalice) A îmbina prin topire sau prin presare în stare de incandescentă; a lipi. 2) A face să se sudeze. /<fr. souder (Sursa: NODEX )

SUDÁ vb. I. tr. A îmbina (realizând o legătură atomică) două piese de metal astfel încât să adere perfect una la cealaltă. ♦ refl. (Despre oase, ligamente) A se uni, a se lega. ♦ refl. (Despre elemente de vorbire) A se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. [< fr. souder]. (Sursa: DN )

SUDÁ vb. I. tr. a îmbina două piese de metal prin sudare. II. refl. 1. (despre oase, ligamente) a se uni, a se lega, a se lipi. 2. (despre elemente de vorbire) a se alipi unul de altul, formând un singur cuvânt. (< fr. souder) (Sursa: MDN )

SUDÁ vb. 1. (MED.) a se prinde. (Oasele fracturate s-au ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) (Sursa: Sinonime )

sudá (-déz, -át), vb. – A lipi. Fr. souder. – Der. sudor, s. m., din fr. soudeur; sudură, s. f., din fr. soudure. (Sursa: DER )

sudá vb., ind. prez. 1 sg. sudéz, 3 sg. și pl. sudeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
suda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) suda sudare sudat sudând singular plural
sudea sudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sudez (să) sudez sudam sudai sudasem
a II-a (tu) sudezi (să) sudezi sudai sudași sudaseși
a III-a (el, ea) sudea (să) sudeze suda sudă sudase
plural I (noi) sudăm (să) sudăm sudam sudarăm sudaserăm, sudasem*
a II-a (voi) sudați (să) sudați sudați sudarăți sudaserăți, sudaseți*
a III-a (ei, ele) sudea (să) sudeze sudau suda sudaseră
* Formă nerecomandată

sudare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sudare sudarea
plural sudări sudările
genitiv-dativ singular sudări sudării
plural sudări sudărilor
vocativ singular sudare, sudareo
plural sudărilor