SUCITÓR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SUCITÓR s. făcăleț, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SUCITÓR s. v. cordar, întinzător, manivelă, strună. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

sucitór s. n., pl. sucitoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SUCITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la întinderea și la subțierea foii de aluat. 2) (la ferăstrăul cu ramă) Dispozitiv care, prin sucire, slăbește sau întinde pânza de tăiat; cordar. /a (se) suci + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard