Dex.Ro Mobile
Vezi 1 expresii

sucitá, sucitéz, vb. I refl. (reg.) a se asocia. (Sursa: DAR )

SUCÍT1 s. n. Sucire. – V. suci. (Sursa: DEX '98 )

SUCÍT2, -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci. (Sursa: DEX '98 )

SUCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SUCI și A SE SUCI. 2) (despre persoane) Care deviază de la comportarea normală. 3) (despre manifestări, idei etc.) Care vine în contradicție cu ceea ce este firesc. /v. a (se) suci (Sursa: NODEX )

SUCÍT adj. 1. v. contorsionat. 2. v. întors. 3. v. adus. 4. întors, învârtit, răsucit, rotit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. v. încolăcit. 6. v. cotit. 7. v. spiralat. 8. v. luxat. 9. v. încâlcit. (Sursa: Sinonime )

SUCÍT adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu. (Sursa: Sinonime )

SUCÍT s. v. răsucire. (Sursa: Sinonime )

SUCÍȚĂ s. v. cojocăreasă, cojocăriță. (Sursa: Sinonime )

sucít s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
sucit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sucit sucitul suci sucita
plural suciți suciții sucite sucitele
genitiv-dativ singular sucit sucitului sucite sucitei
plural suciți suciților sucite sucitelor
vocativ singular
plural

sucita   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) sucita sucitare sucitat sucitând singular plural
sucitea sucitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) sucitez (să) sucitez sucitam sucitai sucitasem
a II-a (tu) sucitezi (să) sucitezi sucitai sucitași sucitaseși
a III-a (el, ea) sucitea (să) suciteze sucita sucită sucitase
plural I (noi) sucităm (să) sucităm sucitam sucitarăm sucitaserăm, sucitasem*
a II-a (voi) sucitați (să) sucitați sucitați sucitarăți sucitaserăți, sucitaseți*
a III-a (ei, ele) sucitea (să) suciteze sucitau sucita sucitaseră
* Formă nerecomandată

suciță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular suciță sucița
plural sucițe sucițele
genitiv-dativ singular sucițe suciței
plural sucițe sucițelor
vocativ singular suciță, sucițo
plural sucițelor