SUCCÉDE vb. III v. succeda. (Sursa: DEX '98 )
SUCCÉDE vb. III. v. succeda. (Sursa: DN )
SUCCÉDE vb. v. izbuti, reuși. (Sursa: Sinonime )
| succede verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) succede | succedere | — | succedând | singular | plural |
| succede | succedeți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | succed | (să) succed | succedeam | — | — |
| a II-a (tu) | succezi | (să) succezi | succedeai | — | — |
| a III-a (el, ea) | succede | (să) succeadă | succedea | — | — |
| plural | I (noi) | succedem | (să) succedem | succedeam | — | — |
| a II-a (voi) | succedeți | (să) succedeți | succedeați | — | — |
| a III-a (ei, ele) | succed | (să) succeadă | succedeau | — | — |
