SUCĂLÍ, sucălesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A cicăli. 2. (Fam.) A-și bate joc de o treabă, a lucra de mântuială. – Din sucală. (Sursa: DEX '98 )
SUCĂLÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, învârti, plictisi, rasoli, răsuci, roti, rula, sâcâi, suci. (Sursa: Sinonime )
sucălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sucălésc, imperf. 3 sg. sucăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sucăleáscă (Sursa: Ortografic )
| sucăli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) sucăli | sucălire | sucălit | sucălind | singular | plural |
| sucălește | sucăliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | sucălesc | (să) sucălesc | sucăleam | sucălii | sucălisem |
| a II-a (tu) | sucălești | (să) sucălești | sucăleai | sucăliși | sucăliseși |
| a III-a (el, ea) | sucălește | (să) sucălească | sucălea | sucăli | sucălise |
| plural | I (noi) | sucălim | (să) sucălim | sucăleam | sucălirăm | sucăliserăm, sucălisem* |
| a II-a (voi) | sucăliți | (să) sucăliți | sucăleați | sucălirăți | sucăliserăți, sucăliseți* |
| a III-a (ei, ele) | sucălesc | (să) sucălească | sucăleau | sucăliră | sucăliseră |
* Formă nerecomandată
