SUBSTANTIVÁT, -Ă, substantivați, -te adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) Care este întrebuințat în funcție de substantiv, care a devenit substantiv. – V. substantiva. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

SUBSTANTIVÁT adj. (GRAM.) substantivizat. (Adjective ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A SE SUBSTANTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SUBSTANTIVÁ ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

SUBSTANTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) substantiviza. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. și pl. substantiveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard