SUBLIMITÁTE, sublimități, s. f. (Rar) însușire a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. sublimité. (Sursa: DEX '98 )
SUBLIMITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. [Cf. fr. sublimité]. (Sursa: DN )
SUBLIMITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este sublim; perfecțiune, desăvârșire. (< fr. sublimité) (Sursa: MDN )
SUBLIMITÁTE s. v. desăvârșire, perfecțiune. (Sursa: Sinonime )
sublimitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. sublimității; pl. sublimități (Sursa: Ortografic )
| sublimitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sublimitate | sublimitatea |
| plural | sublimități | sublimitățile |
| genitiv-dativ | singular | sublimități | sublimității |
| plural | sublimități | sublimităților |
| vocativ | singular | sublimitate, sublimitateo |
| plural | sublimităților |
