SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -i-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis. (Sursa: DEX '98 )
SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins]. (Sursa: DN )
SUBIACÉNT, -Ă adj. imediat dedesubt. (< fr. subjacent, lat. subiacens) (Sursa: MDN )
subiacént adj. m. (sil. -bia-; mf. sub-), pl. subiacénți; f. sg. subiacéntă, pl. subiacénte (Sursa: Ortografic )
| subiacent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | subiacent | subiacentul | subiacentă | subiacenta |
| plural | subiacenți | subiacenții | subiacente | subiacentele |
| genitiv-dativ | singular | subiacent | subiacentului | subiacente | subiacentei |
| plural | subiacenți | subiacenților | subiacente | subiacentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
