STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
STĂNCÚȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
stăncúță s. f., g.-d. art. stăncúței; pl. stăncúțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
stăncuță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular stăncu ță stăncu ța plural stăncu țe stăncu țele genitiv-dativ singular stăncu țe stăncu ței plural stăncu țe stăncu țelor vocativ singular stăncu ță, stăncu țo plural stăncu țelor
