STÂNJENITÓR, -OÁRE, stânjenitori, -oare, adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează; inoportun. – Stânjeni + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
STÂNJENITÓR adj. v. incomod. (Sursa: Sinonime )
stânjenitór adj. m., pl. stânjenitóri; f. sg. și pl. stânjenitoáre (Sursa: Ortografic )
STÂNJENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care stânjenește; care stingherește; jenant. /a stânjeni + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| stânjenitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stânjenitor | stânjenitorul | stânjenitoare | stânjenitoarea |
| plural | stânjenitori | stânjenitorii | stânjenitoare | stânjenitoarele |
| genitiv-dativ | singular | stânjenitor | stânjenitorului | stânjenitoare | stânjenitoarei |
| plural | stânjenitori | stânjenitorilor | stânjenitoare | stânjenitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
