STUPEFIÁT, -Ă, stupefiați, -te, adj. (Livr.) Încremenit de mirare; uimit, uluit. [Pr.: -fi-at] – V. stupefia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STUPEFIÁT adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A STUPEFIÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură; a ului. /<fr. stupéfier (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STUPEFIÁT ~tă (~ți, ~te) Care a fost supus stupefierii; uimit; uluit. [Sil. -fi-at] /v. a stupefia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STUPEFIÁ vb. 1. v. uimi. 2. a năuci, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stupefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. stupefiéz, 3 sg. și pl. stupefiáză, 1 pl. stupefiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stupefiéze; ger. stupefiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard