STUPEFÁCȚIE, stupefacții, s. f. (Livr.) Uimire, stupoare. – Din fr. stupéfaction. (Sursa: DEX '98 )
STUPEFÁCȚIE s.f. Uimire extraordinară, uluire, încremenire; stupoare. [Gen. -iei. / cf. fr. stupéfaction, lat. stupefactio]. (Sursa: DN )
STUPEFÁCȚIE s. f. uimire extraordinară, uluire; stupoare. (< fr. stupéfaction) (Sursa: MDN )
STUPEFÁCȚIE s. v. uimire. (Sursa: Sinonime )
stupefácție s. f. (sil. -ți-e), art. stupefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. stupefácției; pl. stupefácții, art. stupefácțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
STUPEFÁCȚIE ~i f. livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e] /<fr. stupéfaction (Sursa: NODEX )
| stupefacție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stupefacție | stupefacția |
| plural | stupefacții | stupefacțiile |
| genitiv-dativ | singular | stupefacții | stupefacției |
| plural | stupefacții | stupefacțiilor |
| vocativ | singular | stupefacție, stupefacțio |
| plural | stupefacțiilor |
