STUFÍȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )
stufíș s. n., pl. stufíșuri (Sursa: Ortografic )
STUFÍȘ ~uri n. v. STUFĂRIȘ. /stuf + suf. ~iș (Sursa: NODEX )
| stufiș substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stufiș | stufișul |
| plural | stufișuri | stufișurile |
| genitiv-dativ | singular | stufiș | stufișului |
| plural | stufișuri | stufișurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
