STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Stră- + fund. (Sursa: DEX '98 )
STRĂFÚND s. 1. v. adânc. 2. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ul pământului.) (Sursa: Sinonime )
străfúnd s. n., pl. străfúnduri (Sursa: Ortografic )
STRĂFÚND ~uri n. Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. /stră- + fund (Sursa: NODEX )
| străfund substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | străfund | străfundul |
| plural | străfunduri | străfundurile |
| genitiv-dativ | singular | străfund | străfundului |
| plural | străfunduri | străfundurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
