STRĂFIGÁ1, străfíg, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige. (Sursa: DLRM )
STRĂFIGÁ2, străfíg, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa. (Sursa: DLRM )
STRĂFIGÁ vb. v. necheza, râncheza, strănuta. (Sursa: Sinonime )
străfigá1, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa. (Sursa: DAR )
străfigá2, străfíg, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra. (Sursa: DAR )
străfiga verb tranzitiv
Surse flexiune: DLRM '58 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) străfiga | străfigare | străfigat | străfigând | singular | plural |
| străfigă | străfigați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | străfig | (să) străfig | străfigam | străfigai | străfigasem |
| a II-a (tu) | străfigi | (să) străfigi | străfigai | străfigași | străfigaseși |
| a III-a (el, ea) | străfigă | (să) străfige | străfiga | străfigă | străfigase |
| plural | I (noi) | străfigăm | (să) străfigăm | străfigam | străfigarăm | străfigaserăm, străfigasem* |
| a II-a (voi) | străfigați | (să) străfigați | străfigați | străfigarăți | străfigaserăți, străfigaseți* |
| a III-a (ei, ele) | străfigă | (să) străfige | străfigau | străfigară | străfigaseră |
* Formă nerecomandată
