struță
Caută
strúță
s.f.
1.
(înv.) fmela struțului.
2.
(reg.; în compuse)
struța-mirelui
= nume de plantă; bătrâniș. (
Sursa: DAR
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
struță
substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
str
u
ță
str
u
ța
plural
—
—
genitiv-dativ
singular
str
u
țe
str
u
ței
plural
—
—
vocativ
singular
str
u
ță, str
u
țo
plural
—
