Dex strunjire, strunjire, definiţie strunjire, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

STRUNJÍRE, strunjiri, s. f. Acțiunea de a strunji și rezultatul ei. – V. strunji. (Sursa: DEX '98 )

STRUNJÍRE s. strujire, strujit. (~ unei piese la strung.) (Sursa: Sinonime )

strunjíre s. f., g.-d. art. strunjírii; pl. strunjíri (Sursa: Ortografic )

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung. (Sursa: DEX '98 )

A STRUNJÍ ~ésc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung (Sursa: NODEX )

STRUNJÍ vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.) (Sursa: Sinonime )

strunjí (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. strunjeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

strunji verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) strunji	strunjire	strunjit	strunjind	singular	plural
		(a) strunji	strunjire	strunjit	strunjind	strunjește	strunjiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	strunjesc	(să) strunjesc	strunjeam	strunjii	strunjisem
	a II-a (tu)	strunjești	(să) strunjești	strunjeai	strunjiși	strunjiseși
	a III-a (el, ea)	strunjește	(să) strunjească	strunjea	strunji	strunjise
plural	I (noi)	strunjim	(să) strunjim	strunjeam	strunjirăm	strunjiserăm, strunjisem*
	a II-a (voi)	strunjiți	(să) strunjiți	strunjeați	strunjirăți	strunjiserăți, strunjiseți*
	a III-a (ei, ele)	strunjesc	(să) strunjească	strunjeau	strunjiră	strunjiseră

* Formă nerecomandată

strunjire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	strunjire	strunjirea
nominativ-acuzativ	plural	strunjiri	strunjirile
genitiv-dativ	singular	strunjiri	strunjirii
genitiv-dativ	plural	strunjiri	strunjirilor
vocativ	singular	strunjire, strunjireo
vocativ	plural	strunjirilor