STRIVÍT, -Ă,striviți, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi. (Sursa: DEX '98 )
STRIVÍT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (O insectă ~.)2. v. terciuit. 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puțin ~.) (Sursa: Sinonime )
STRIVÍ,strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati. (Sursa: DEX '98 )
A SE STRIVÍ pers. 3 se ~éșteintranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati (Sursa: NODEX )
A STRIVÍ ~ésctranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati (Sursa: NODEX )
STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.)2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.)4. v. terciui. 5. v. bate. (Sursa: Sinonime )
STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci. (Sursa: Sinonime )
striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător). (Sursa: DER )
striví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. și pl. striveáscă (Sursa: Ortografic )
