STRINGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza. (Sursa: DEX '98 )
STRINGÉNȚĂ f. Caracter stringent. [G.-D. stringenței] /<it. stringenza (Sursa: NODEX )
STRINGÉNȚĂ s.f. Însușirea de a se impune cu necesitate, de a fi stringent. [Cf. it. stringenza]. (Sursa: DN )
STRINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi stringent. (< it. stringenza) (Sursa: MDN )
stringénță s. f., g.-d. art. stringénței; pl. stringénțe (Sursa: Ortografic )
| stringență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stringență | stringența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | stringențe | stringenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | stringență, stringențo |
| plural | — |
