STRIDÉNT, -Ă, stridenți, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuțit și puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ P. gener. Neplăcut, supărător; șocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; țipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STRIDÉNT, -Ă adj. (Despre sunete) Ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. ♦ (Despre culori) Bătător la ochi, țipător. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a țipa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STRIDÉNT, -Ă adj. 1. (despre sunete) ascuțit, tare, țipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. 2. (despre culori) bătător la ochi, țipător, distonant. ◊ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STRIDÉNT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascuțit. (Scotea sunete ~.) 3. țipător. (Un glas ~.) 4. intens, izbitor, tare, țipător, violent, (rar) strigător, (franțuzism) criant. (Culori, nuanțe ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stridént adj. m., pl. stridénți; f. sg. stridéntă, pl. stridénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STRIDENT ~tă (~ți, ~te) 1) și adverbial (despre sunete, strigăte, zgomote etc.) Care are o sonoritate puternică și neplăcută; țipător. 2) (despre culori) Care este foarte viu; bătător la ochi; țipător; aprins. /<fr. strident, lat. stridens, ~ntis, it. stridente (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard