- A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată
- Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe
STRICTÉȚE s. f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate, severitate, asprime. – Strict + suf. -ețe. (Sursa: DEX '98 )
STRICTÉȚE f. 1) Caracter strict. 2) Atitudine a celui care este strict. [G.-D. stricteței] /strict + suf. ~ețe (Sursa: NODEX )
STRICTÉȚE s.f. Însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. [< strict + -ețe]. (Sursa: DN )
STRICTÉȚE s. f. însușirea de a fi strict; rigurozitate; asprime, severitate. (după it. strettezza) (Sursa: MDN )
STRICTÉȚE s. v. severitate. (Sursa: Sinonime )
strictéțe s. f., art. strictéțea, g.-d. art. strictéței (Sursa: Ortografic )
| strictețe (g.-d. -țe) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | strictețe | strictețea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | strictețe | stricteței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | strictețe, strictețeo |
| plural | — |
| strictețe (g.-d. -ți) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | strictețe | strictețea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | stricteți | stricteții |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | strictețe, strictețeo |
| plural | — |
