A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins
STRECURÁ,strecór, vb. I. 1. Tranz. A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o țesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine și pentru a-l limpezi, a-l face omogen. 2. Refl. (Despre lichide) A curge (câte puțin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge. 3. Refl. și tranz. A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiș, printr-un loc strâmt, greu accesibil. 4. Refl. A intra, a ieși sau a se deplasa, a trece pe furiș, fără să facă zgomot și fără să fie observat; a se furișa. ♦ Tranz. A așeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mișcări ușoare, pe nesimțite. ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt. 5. Refl. A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat. 6. Refl. A trece pe rând și pe nesimțite, a se perinda; fig. (despre unități de timp) a trece, a se scurge. – Probabil din s- + trece (după spânzura, vântura etc.). (Sursa: DEX '98 )
STRECURÁ vb. 1. v. infiltra. 2. v. scurge. 3. v. furișa. 4. a se furișa, (rar) a se prefira. (Lumina se ~ printre frunze.)5. v. pătrunde. 6. v. scăpa. (Sursa: Sinonime )
STRECURÁ vb. v. eschiva, fugi, pritoci, scăpa, sufla, sustrage, șopti. (Sursa: Sinonime )
strecurá (-cór, -át), – vb. 1. A trece prin sită, printr-o țesătură etc. un lichid. – 2. A limpezi, a purifica, a rafina. – 4. (Refl.) A se fofila, a se furișa, a se băga. – Var. străcura. Mr. stricor, stricurare. Lat. cōlāre, prin intermediul *transcōlāre (Cipariu, Gram., 368; Meyer, Alb. St., IV, 110) sau extracōlāre (Pușcariu 1650). Rezultatul stre- (în loc de stră-) este normal, și nu trebuie explicat prin intermediul lat. stĕrcǒrāre „a îngrășa cu bălegar”(Candrea; cf. Tiktin). Mai curînd se datorează unui contact semantic cu între, printre, deoarece strecura înseamnă „a trece”. – Der. strecurătoare, s. f. (obiect prin care se strecoară un lichid); strecătoare, s. f. (strecurătoare), probabil prin confuzie cu trece, cf. trecătoare (altă opinie la Graur, Rom., LIII, 384). (Sursa: DER )
strecurá vb., ind. prez. 1 sg. strecór, 3 sg. și pl. strecoáră, 1 pl. strecurăm; conj. prez. 3 sg. și pl. strecoáre (Sursa: Ortografic )
A SE STRECURÁ mă strecórintranz. 1) (despre lichide sau despre granuloase) A curge ușor și câte puțin (printr-o crăpătură, gaură). 2) fig. (despre timp) A se scurge puțin câte puțin. 3) fig. A trece neobservat. ~ afară. S-a ~t o greșeală. /<lat. extracolare (Sursa: NODEX )
A STRECURÁ strecórtranz. 1) (lichide) A face să treacă printr-o sită sau printr-o pânză (pentru a curăța de impurități sau a omogeniza laptele). ~ laptele. 2)fig. (persoane, lucruri) A introduce cu îndemânare și pe neobservate. A-l ~ printre scândurile gardului. ◊ ~ o vorbă a șopti ceva pe furiș. 3) A face să se strecoare. /<lat. extracolare (Sursa: NODEX )
strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitișcă. (Sursa: DAR )
