Dex stras, stras, definiţie stras, dex.ro Mobile

(De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar
A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie
Câte una (strașnică) = ceva neobișnuit, grozav etc. cata (modificat după al lui cât)
La cataramă = zdravăn, strașnic
Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav
O mamă de bătaie = o bătaie strașnică
Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic
Și mai și = mai grozav, mai strașnic

STRAS, strasuri, s. n. Sticlă de diferite forme poliedrice, șlefuită pe fețe, care conține plumb, folosită ca imitație de pietre prețioase pentru podoabe; obiect de podoabă făcut din asemenea bucăți de sticlă. [Var.: ștras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass. (Sursa: DEX '98 )

STRAS s.n. Substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. [Pl. -suri. / < fr. strass, cf. Strass – numele inventatorului]. (Sursa: DN )

STRAS s. n. substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase. (< fr. strass, germ. Strass) (Sursa: MDN )

STRAS ~uri n. Sticlă de calitate înaltă, din care se fac imitații de pietre prețioase. /<fr. strass, germ. Strass (Sursa: NODEX )

stras substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	stras	strasul
nominativ-acuzativ	plural	strasuri	strasurile
genitiv-dativ	singular	stras	strasului
genitiv-dativ	plural	strasuri	strasurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

ștras substantiv neutru		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	ștras	ștrasul
nominativ-acuzativ	plural	ștrasuri	ștrasurile
genitiv-dativ	singular	ștras	ștrasului
genitiv-dativ	plural	ștrasuri	ștrasurilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—