STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STRÁNIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STRÁNIU, -IE adj. (și adv.) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STRÁNIU adj. v. neobișnuit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

strániu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. și f. stránii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STRÁNIU ~e (~i) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu] /<it. stranio (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard