Dex.Ro Mobile
« Back
STRẤNGERE, strângeri, s. f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ◊ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (Înv.) Recrutare. – V. strânge. (Sursa: DEX '98 )

STRÂNGERE ~i f. v. A STRÂNGE și A SE STRÂNGE.Cu ~ de inimă cu un sentiment de durere sau de teamă. ~ de mână strângere a mâinii cuiva în semn de afecțiune. /v. a (se) strânge (Sursa: NODEX )

STRÂNGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înșurubare. 4. v. încleștare. 5. v. îmbrățișare. 6. v. împăturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. întărire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hârtii de pe jos.) 9. adunare, colecționare, culegere. (~ unor texte populare.) (Sursa: Sinonime )

strângere s. f., g.-d. art. strângerii; pl. strângeri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
strânge   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) strânge strângere strâns strângând singular plural
strânge strângeți, strângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) strâng (să) strâng strângeam strânsei strânsesem
a II-a (tu) strângi (să) strângi strângeai strânseși strânseseși
a III-a (el, ea) strânge (să) strângă strângea strânse strânsese
plural I (noi) strângem (să) strângem strângeam strânserăm strânseserăm, strânsesem*
a II-a (voi) strângeți (să) strângeți strângeați strânserăți strânseserăți, strânseseți*
a III-a (ei, ele) strâng (să) strângă strângeau strânseră strânseseră
* Formă nerecomandată

strângere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular strângere strângerea
plural strângeri strângerile
genitiv-dativ singular strângeri strângerii
plural strângeri strângerilor
vocativ singular strângere, strângereo
plural strângerilor