Dex strâmtora, stramtora, definiţie strâmtora, dex.ro Mobile

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare. (Sursa: DEX '98 )

A SE STRÂMTORÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare (Sursa: NODEX )

A STRÂMTORÁ ~éz tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare (Sursa: NODEX )

STRÂMTORÁ vb. v. burduși, constrânge, face, forța, ghemui, gâtui, îndesa, înghesui, îngrămădi, îngusta, obliga, sili, strâmta, sugruma, ticsi. (Sursa: Sinonime )

strâmtora verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) strâmtora	strâmtorare	strâmtorat	strâmtorând	singular	plural
		(a) strâmtora	strâmtorare	strâmtorat	strâmtorând	strâmtorează	strâmtorați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	strâmtorez	(să) strâmtorez	strâmtoram	strâmtorai	strâmtorasem
	a II-a (tu)	strâmtorezi	(să) strâmtorezi	strâmtorai	strâmtorași	strâmtoraseși
	a III-a (el, ea)	strâmtorează	(să) strâmtoreze	strâmtora	strâmtoră	strâmtorase
plural	I (noi)	strâmtorăm	(să) strâmtorăm	strâmtoram	strâmtorarăm	strâmtoraserăm, strâmtorasem*
	a II-a (voi)	strâmtorați	(să) strâmtorați	strâmtorați	strâmtorarăți	strâmtoraserăți, strâmtoraseți*
	a III-a (ei, ele)	strâmtorează	(să) strâmtoreze	strâmtorau	strâmtorară	strâmtoraseră

* Formă nerecomandată