STRĂDUÍ,străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati. (Sursa: DEX '98 )
A SE STRĂDUÍ mă ~iéscintranz. A depune multă silință sau osteneală. /<sl. stradati (Sursa: NODEX )
străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéște / se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă / să se strắduie (Sursa: DOOM 2 )
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.)2. a (se) lupta, a se sforța, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.)3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!)4. a se forța, a încerca, a se sforța, a se sili. (Se ~ să-i câștige bună-voința.) (Sursa: Sinonime )
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi. (Sursa: Sinonime )
străduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. străduiáscă (Sursa: Ortografic )
