STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STRÂMTOÁRE s. 1. v. pas. 2. v. chei. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

STRÂMTOÁRE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

strâmtoáre s. f., g.-d. art. strâmtórii; (locuri înguste) pl. strâmtóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STRÂMTOÁRE ~óri f. 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie îngustă de apă, strâmtorată de uscat, care leagă două bazine acvatice (mări sau oceane). 4) fig. Situație (materială) grea; ananghie. ◊ A se afla (sau a fi) la ~ a fi într-un impas. /strâmt + suf. ~toare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard