- (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine
- A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; a fi dezgustat, scârbit
- A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva)
- A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei
- A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie
- A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca
- Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate
- Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol
STOMA- v. stomato-. (Sursa: DN )
STÓMA s.f. (Biol.; anat.) Orificiu, por sau deschidere mică pe suprafața unui organ. [< germ. Stoma, cf. gr. stoma]. (Sursa: DN )
STÓMĂ s. f. (biol., anat.) orificiu, por, deschidere mică pe suprafața unui organ. (< germ. Stoma, gr. stoma) (Sursa: MDN )
stómă, stóme, s.f. (reg.) vas mare de pământ cu două toarte, în care se păstrează untură, miere, cereale, murături etc. (Sursa: DAR )
stoma substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | stoma | stoma |
plural | stome | stomele |
genitiv-dativ | singular | stome | stomei |
plural | stome | stomelor |
vocativ | singular | stomo |
plural | stomelor |
stomă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | stomă | stoma |
plural | stome | stomele |
genitiv-dativ | singular | stome | stomei |
plural | stome | stomelor |
vocativ | singular | stomă, stomo |
plural | stomelor |