STÓLĂ,stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de m********e romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola. (Sursa: DEX '98 )
STÓLĂs.f.1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică m********e romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola]. (Sursa: DN )
STÓLĂ1s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică m********e romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola) (Sursa: MDN )
-STÓLĂ2elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) (Sursa: MDN )
stólă, stóle, s.f. (înv.) strat. (Sursa: DAR )
stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de m********e romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). (Sursa: DER )
stólă s. f., g.-d. art. stólei; pl. stóle (Sursa: Ortografic )
STÓLĂ ~ef. 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de m********e romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. /<lat. stola (Sursa: NODEX )
