STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
STIVUITÓR s. (rar) stivator. (Sursa: Sinonime )
stivuitór s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri (Sursa: Ortografic )
STIVUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor care face stive. /a stivui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
stivuitoáre s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre (Sursa: Ortografic )
| stivuitor substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stivuitor | stivuitorul | stivuitoare | stivuitoarea |
| plural | stivuitori | stivuitorii | stivuitoare | stivuitoarele |
| genitiv-dativ | singular | stivuitor | stivuitorului | stivuitoare | stivuitoarei |
| plural | stivuitori | stivuitorilor | stivuitoare | stivuitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
