STIVUÍ, stivuiésc, vb. IV. Tranz. A aranja în stive obiecte de același fel, a face stive; a stiva. – Stivă + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
STIVUÍ vb. (rar) a stiva. (A ~ lăzile.) (Sursa: Sinonime )
stivuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stivuiésc, imperf. 3 sg. stivuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. stivuiáscă (Sursa: Ortografic )
A STIVUÍ ~iésc tranz. (obiecte de același fel) A așeza în straturi suprapuse; a face stive. /stivă + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
| stivui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) stivui | stivuire | stivuit | stivuind | singular | plural |
| stivuiește | stivuiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | stivuiesc | (să) stivuiesc | stivuiam | stivuii | stivuisem |
| a II-a (tu) | stivuiești | (să) stivuiești | stivuiai | stivuiși | stivuiseși |
| a III-a (el, ea) | stivuiește | (să) stivuiască | stivuia | stivui | stivuise |
| plural | I (noi) | stivuim | (să) stivuim | stivuiam | stivuirăm | stivuiserăm, stivuisem* |
| a II-a (voi) | stivuiți | (să) stivuiți | stivuiați | stivuirăți | stivuiserăți, stivuiseți* |
| a III-a (ei, ele) | stivuiesc | (să) stivuiască | stivuiau | stivuiră | stivuiseră |
* Formă nerecomandată
