STIVÁ, stivez, vb. I. Tranz. (Rar) A stivui. – Din stivă. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STIVÁ vb. I. tr. (Mar.) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< it. stivare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STIVÁ vb. tr. a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< it. stivare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STIVÁ vb. v. stivui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stivá vb., ind. prez. 1 sg. stivéz, 3 sg. și pl. stiveáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

STÍVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STÍVĂ ~e f. Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O ~ de lemne. /<ngr. stiva, it. stive (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STÍVĂ s.f. (Mar.) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< it. stiva]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STÍVĂ s. v. cală, hambar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

stívă s. f., g.-d. art. stívei; pl. stíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard