STÍRPE, stirpe, s. f. (Livr.) Neam, familie; origine. – Din lat. stirp, -is, it. stirpe. (Sursa: DEX '98 )
STÍRPE s. f. neam, familie; origine. (< lat. stirps, it. stirpe) (Sursa: MDN )
STÍRPE s. v. familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță. (Sursa: Sinonime )
stírpe s. f., g.-d. art. stírpei; pl. stírpe (Sursa: Ortografic )
| stirpe substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | stirpe | stirpea |
| plural | stirpe | stirpele |
| genitiv-dativ | singular | stirpe | stirpei |
| plural | stirpe | stirpelor |
| vocativ | singular | stirpe, stirpeo |
| plural | stirpelor |
