ȘTÍRE,știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști. (Sursa: DEX '98 )
A SE ȘTIRÍpers. 3se ~éșteintranz. A i se înăspri laringele (în urma tusei, vorbirii cu voce tare, răcelii etc.). /cf. stir (Sursa: NODEX )
ȘTÍRE ~if. 1) Informație care devine cunoscută de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele ~i. ◊ A da de ~ a comunica; a anunța. A ști de ~ea cuiva(saua-i ști (cuiva) de ~) a avea vești despre cineva. 2) Posedare de informații; cunoaștere. ◊ Cu(saufără)~ea cuiva cu (sau fără) aprobarea sau învoirea cuiva. În ~ea cuiva în grija cuiva. /v. a ști (Sursa: NODEX )
ȘTIRÍ,știresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A răguși. – Comp. rus ščerit'. (Sursa: DLRM )
ȘTÍRE s. 1. veste, (rar) semn, (înv.) cuvânt, glas, havadiș, pliroforie, ștafetă, (turcism înv.) mujdea. (Așteaptă cu nerăbdare o ~ de la el.)2. mesaj, veste, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~ ...)3. comunicare, informație, înștiințare, veste. (A primit o ~ de mare importanță.)4. cunoștință, informație, veste, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) (Sursa: Sinonime )
ȘTÍRE s. v. cunoaștere. (Sursa: Sinonime )
ȘTIRÍ vb. v. răguși. (Sursa: Sinonime )
știrí1,știrésc, vb. IV (refl.) 1. (despre gâtlej) a se inflama, a se irita. 2. (despre oameni) a răguși. 3. (despre oameni) a se sforța să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse ușoară; a-și drege glasul. (Sursa: DAR )
știrí2, știrésc, vb. IV (reg.) a înștiința. (Sursa: DAR )
ștíre s. f., g.-d. art. ștírii; (informații) pl. știri (Sursa: Ortografic )
