STIPULÁ,stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare. (Sursa: DEX '98 )
STIPULÁvb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare]. (Sursa: DN )
STIPULÁvb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari) (Sursa: MDN )
STIPULÁ vb. v. prevedea. (Sursa: Sinonime )
stipulá vb., ind. prez. 1 sg. stipuléz, 3 sg. și pl. stipuleáză (Sursa: Ortografic )
A STIPULÁ ~éztranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare (Sursa: NODEX )
