STIGMATIZÁT, -Ă, stigmatizați, -te, adj. 1. Defăimat, înfierat, dezonorat. 2. (Înv.; despre sclavi sau delincvenți) Care purta pe corp un stigmat (I). – V. stigmatiza. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

STIGMATIZÁT adj. înfierat, (înv.) pecetluit. (Un condamnat ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A STIGMATIZÁ ~éz tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

STIGMATIZÁ vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

STIGMATIZÁ vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

STIGMATIZÁ vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

stigmatizá vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizéz, 3 sg. și pl. stigmatizeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard